miercuri, 19 aprilie 2017

Jurnalism pentru copii Intalniri.Intamplari.Idei.de Ioana Matfeev

Despre clubul Micii Reporteri de la Botoşani sunt sigură că mulţi au auzit, chiar dacă totul se întâmplă într-un oraşel mic dintr-un colţ cam izolat de Românie.Un club de jurnalism în care copiii de la vârsta în care abia au intrat pe băncile şcolii şi până la adolescenţii care îşi caută drumul în viaţă, învaţă să vadă lumea din jur cu obiectivitate şi curiozitate.Au evoluat în 6 ani,de când au început,de la câteva foi A4,la ziarul Buzz cu 8 pagini colorate care te îmbie la citit,apoi la site-ul Micii Reporteri cu televiziunea online unde sunt difuzate emisiuni realizate în întregime de ei cu un profesionalism greu de crezut.La 5 ani de existenţă au scos cartea Jurnalism pentru copii. Întâlniri.Întâmplări. Idei. în care au adunat momentele importante care au stat la baza evoluţiei lor.Atât ca grup cât şi individual.

Am citit aceasta carte şi pentru că activitatea clubului îmi este cunoscută şi mi-a făcut plăcere să o redescopăr şi din interior, cu temerile si victoriile iniţiatoarei, Ioana Matfeev, care este şi autoarea acestei cărţi. Am apreciat sinceritatea cărţii şi modul în care e structurată astfel încât avem şi perspectiva elevilor care fac parte din aceasta şcoală altfel,cu frământările şi bucuriile lor.

Recomand această carte celor care ştiu cine sunt Micii Reporteri din Botoşani,celor care au fost abordaţi pe stradă sau la diverse evenimente de această gaşcă uneori gălăgioasă sau copilăroasă, până la momentul întrebărilor pentru interviuri, când devin serioşi şi profesionişti. Este o carte şi pentru cei care îi cunosc pe copiii care sunt sau au trecut pe la Micii Reporteri , pe Daria, pe Alexandra, pe Karina, pe Denisa şi toţi ceilalţi şi vor să le (re)descopere o faţă nouă sau doar bănuită a lor.Aici aş menţiona din nou capitolul scris chiar de ei, de fiecare membru în parte,despre ce înseamnă Buzz pentru ei,cum i-a ajutat sa crească sau cum au început.
De asemenea, este o carte pentru botoşăneni sau pentru cei care îşi trag rădăcinile de aici pentru că multe dintre personalităţile oraşului apar în carte fie cu o părere, fie oferind un ajutor mai mic sau mai mare unor tineri aflaţi la început de drum.Multe dintre evenimentele realizate de Buzz/ Micii Reporteri şi care au făcut ceva vâlvă în oraş sunt acum proiectate din interior şi pot fi (re)văzute altfel .
Dar este şi pentru cei care nu ştiu nimic despre Micii Reporteri dar vor să descopere cum se construieşte un astfel de proiect, cum se munceşte pentru a mai urca o treaptă pe scara succesului ducând în spate un vis care creşte de la zi la zi.

Stilul în care e scrisă această carte e departe de cel rece,jurnalistic,la care ne-am fi aşteptat,aici intervenind puţin din simţul poetic al autoarei.Iar faptul că e scrisă la persoana I singular sau plural ne face să fim mai aproape de frământarea unui suflet în căutarea libertăţii, în atingerea visului său.

Poate 6 ani înseamnă mult sau poate e doar un început.Dar e un vis care nu mai e doar personal ci a devenit un vis al mai multor persoane,un vis care trebuie întreţinut pentru că e o şcoală şi ca orice şcoală are menirea de a înalţa spirite şi a crea un viitor. Şi pentru asta are si nevoie de ajutorul nostru moral şi de ce nu material,cumpărând această carte. .

miercuri, 5 aprilie 2017

Cum sa uiti o femeie de Dan Lungu

Dan Lungu este un scriitor născut în 1969 la Botoşani.L-am descoperit citind Sunt o babă comunistă şi atunci am descoperit un scriitor contemporan,cu o notă uşoară,cu un umor sec,în opera căruia eşti invitat să tragi singur concluzia după ce citeşti o carte a sa.
Aşa am păţit şi cu această carte Cum să uiţi o femeie. Mi s-a părut interesant rezumatul pe care l-am citit pe spate şi eram pregătită pentru o carte anlitică asupra iubirii,a suferinţei,a despărţirii. De ce s-ar scoate în evidenţă atunci că cele două personaje principale,Andi şi Marga,care locuiesc împreună de un an şi jumătate,şi care se despart simplu, pe un bilet, sunt jurnalişti la acelaşi ziar? Dar nu avem parte de o analiză a sentimentelor din perspectiva rece a unui jurnalist de investigaţii ci mai profund , în comparaţie cu Dumnezeu.

Zburând printre capitole aflăm povestea lor de iubire dar şi povestea de viaţă a fiecăruia în parte.Şi cu toate astea e o poveste de dragoste la care nu se trezeşte nici un sentiment, plată, aproape că doar un pretext pentru o despărţire în contextul cărţii. Dar o iubire şi o despărţire care naşte întrebări mai ales după ce Andi vine în contact cu un grup de adventişi şi cu un înţelept pastor pe nume Set care are răspunsuri la fiecare întrebare,din perspectiva religioasă.Astfel Andi şi noi avem parte de o incursiune în doctrina neoprotestantă, discuţii despre Dumnezeu şi credinţă,despre iubire,despre har,despre deschiderea inimii.Astfel Andi are şansa să vadă viaţa şi din altă perspectivă.
(Mie aceste pasaje mi-au adus aminte de discuţiile pe care le aveam cu o prietenă,trecută la un astfel de cult neoprotestant,şi în care fiecare îşi apăra ceea ce ştia că este corect în religia proprie.)  

Mie personal nu mi-a plăcut acest roman.Nu l-aş pune pe lista mea de favorite.Nu e un roman care să aibă un fir narativ pe care să-l urmăreşti cu înfrigurare,capitolele nu sunt în ordine cronologică dar asta poate fi văzut şi ca un punct forte al cărţii. Dar nu mi-a plăcut amestecul dintre atmosfera împuţită de garsonieră, insalubră de bar îmbâcsit şi coruptă din redacţia de ziar cu lumea perfectă a neoprotestanţilor care suferă pentru credinţa lor. M-am întrebat de ce nu a ales Dan Lungu lumea creştin ortodoxă a lui Dumnezeu? Prea mult îmi seamănă cu lumea perfectă şi discursurile din broşurile pe care le găsim uneori în cutia poştală.

După ce viaţa lui Andi intră pe făgaşul normal,are parte de o revelaţie din gura altui personaj (episodic) care poate fi folosit ca o concluzie a întregii poveşti

"E drept,explicaţiile nu au ce căuta într-o despărţire. Nu pot fi decît meschine. Adevărul nu e nicăieri. Oamenii inteligenţi simt asta.[...]Ce să explici ? La ce ajută?"

As recomanda romanul fanilor lui Dan Lungu, celor care vor sa descopere literatura contemporana si celor care simt nevoia unei perspective asupra lui Dumnezeu si a credintei din perspectiva neoprotestanta (adventista).