Dragă prietenă,
îţi mulţumesc pentru felicitările pe care mi le-ai trimis după ce am câștigat medaliile de la JO de la Montreal. Din partea ta sunt mult mai importante decât de la toţi cei care vin lângă mine şi acum îi văd pentru prima oară. Sper să nu crezi că de acum mă voi schimba că sunt o mare campioană olimpică. Voi fi aceeaşi fată muncitoare care trebuie să-și facă antrenamentele zilnice așa cum zic antrenorii. Şi chiar dacă tu ai auzit că domnul Bela Karoly e sever şi foarte dur,eu ştiu că e un antrenor bun pentru noi. Alături de soţia lui, Marta, ne motivează să lucrăm pe aparate fără să ne plictisim şi să fim mereu concentrate la ce avem de făcut.Parcă ar şti că suntem nişte copii care combină antrenamentul cu joaca. Iar noi am învăţat disciplina pentru că repetările elementelor iar şi iar îţi dau siguranţa la concursuri.
Dar trebuie să îţi spun că o Olimpiadă e ceva foarte mare.Eu eram obişnuită doar cu un Campionat European şi când am ajuns în Satul Olimpic am crezut că am ajuns pe o altă planetă. Oameni de toate naţiile la un loc, cu moduri diferite de a se manifesta, de a comunica, de a se concentra. Mâncarea era din cea mai diversă şi ciudată pentru noi şi totul era gratis. Acolo puteai să mergi şi la cumpărături şi la teatru în acelaşi timp…
Dar antrenorul ne-a adus repede cu picioarele pe pământ când ne-a zis : ”nu aveţi voie nimic!”.Şi l-am înţeles. Nu puteam să ne pierdem concentrarea de la ce aveam de făcut şi anume să reuşim să ne facem bine treaba la Jocurile Olimpice pentru că toată lumea era cu ochii pe noi. Eram cele mai mici şi mai drăguţe. Iar acum făceam ce ne-am dorit întotdeauna: gimnastică la nivel înalt.
Am să-ţi spun despre prima notă de 10 a concursului,la paralele. Nu aveam emoţii pentru că ştiam că pot să realizez un exerciţiu sigur după multele repetări de la antrenamente. Şi în plus, acesta era aparatul meu preferat. Iar când am terminat acel exerciţiu, acum devenit legendar, ştiam că am realizat ceva deosebit pentru că inclusesem, la sugestia antrenorilor, nişte elemente noi, care îmi vor purta numele. Nimeni nu le mai prezentase până atunci. Dar, am să-ţi spun un secret, la aterizare am făcut un mic pas şi credeam că voi fi penalizată. Nu mi-am dat seama ce înseamnă 1.00 afişat pe tabelă dar antrenorul a vorbit cu arbitrele care i-au arătat pe degete că e de fapt 10. Tabela nu era pregătită pentru a arăta această notă.
Doar când am ajuns acasă şi pe aeroport ne aşteptau atâţia oameni mi-am dat seama de importanţa victoriilor mele. Acolo,la Montreal, antrenorii ne-au ţinut într-o izolare care cred că ne-a făcut bine. Primirea triumfală de la Bucureşti pentru mine a avut şi o parte tristă pentru că aveam în braţe o păpuşă pe care cineva mi-a smuls-o în aglomeraţie.
Dar mă bucur că am putut să aduc glorie României şi că am făcut cunoscută gimnastica românească. Abia aştept să mă întorc la antrenamente şi să continui să fac ce ştiu mai bine: gimnastică.
creaţie proprie, publicată in ziarul Buzz din august 2021
