Jurnalism pentru copii Intalniri.Intamplari.Idei.de Ioana Matfeev

Despre clubul Micii Reporteri de la Botoşani sunt sigură că mulţi au auzit, chiar dacă totul se întâmplă într-un oraşel mic dintr-un colţ cam izolat de Românie.Un club de jurnalism în care copiii de la vârsta în care abia au intrat pe băncile şcolii şi până la adolescenţii care îşi caută drumul în viaţă, învaţă să vadă lumea din jur cu obiectivitate şi curiozitate.Au evoluat în 6 ani,de când au început,de la câteva foi A4,la ziarul Buzz cu 8 pagini colorate care te îmbie la citit,apoi la site-ul Micii Reporteri cu televiziunea online unde sunt difuzate emisiuni realizate în întregime de ei cu un profesionalism greu de crezut.La 5 ani de existenţă au scos cartea Jurnalism pentru copii. Întâlniri.Întâmplări. Idei. în care au adunat momentele importante care au stat la baza evoluţiei lor.Atât ca grup cât şi individual.

Am citit aceasta carte şi pentru că activitatea clubului îmi este cunoscută şi mi-a făcut plăcere să o redescopăr şi din interior, cu temerile si victoriile iniţiatoarei, Ioana Matfeev, care este şi autoarea acestei cărţi. Am apreciat sinceritatea cărţii şi modul în care e structurată astfel încât avem şi perspectiva elevilor care fac parte din aceasta şcoală altfel,cu frământările şi bucuriile lor.

Recomand această carte celor care ştiu cine sunt Micii Reporteri din Botoşani,celor care au fost abordaţi pe stradă sau la diverse evenimente de această gaşcă uneori gălăgioasă sau copilăroasă, până la momentul întrebărilor pentru interviuri, când devin serioşi şi profesionişti. Este o carte şi pentru cei care îi cunosc pe copiii care sunt sau au trecut pe la Micii Reporteri , pe Daria, pe Alexandra, pe Karina, pe Denisa şi toţi ceilalţi şi vor să le (re)descopere o faţă nouă sau doar bănuită a lor.Aici aş menţiona din nou capitolul scris chiar de ei, de fiecare membru în parte,despre ce înseamnă Buzz pentru ei,cum i-a ajutat sa crească sau cum au început.
De asemenea, este o carte pentru botoşăneni sau pentru cei care îşi trag rădăcinile de aici pentru că multe dintre personalităţile oraşului apar în carte fie cu o părere, fie oferind un ajutor mai mic sau mai mare unor tineri aflaţi la început de drum.Multe dintre evenimentele realizate de Buzz/ Micii Reporteri şi care au făcut ceva vâlvă în oraş sunt acum proiectate din interior şi pot fi (re)văzute altfel .
Dar este şi pentru cei care nu ştiu nimic despre Micii Reporteri dar vor să descopere cum se construieşte un astfel de proiect, cum se munceşte pentru a mai urca o treaptă pe scara succesului ducând în spate un vis care creşte de la zi la zi.

Stilul în care e scrisă această carte e departe de cel rece,jurnalistic,la care ne-am fi aşteptat,aici intervenind puţin din simţul poetic al autoarei.Iar faptul că e scrisă la persoana I singular sau plural ne face să fim mai aproape de frământarea unui suflet în căutarea libertăţii, în atingerea visului său.

Poate 6 ani înseamnă mult sau poate e doar un început.Dar e un vis care nu mai e doar personal ci a devenit un vis al mai multor persoane,un vis care trebuie întreţinut pentru că e o şcoală şi ca orice şcoală are menirea de a înalţa spirite şi a crea un viitor. Şi pentru asta are si nevoie de ajutorul nostru moral şi de ce nu material,cumpărând această carte. .

Articol revista Practic noiembrie

În numărul din noiembrie al revistei Practic - idei pentru casa şi grădină ,la rubrica Iubim animalele a apărut articolul scris de mine despre un aspect din viaţa pisicilor mele. Numai că, din lipsă de spaţiu, au decis să mai taie din articol.

Am decis să-l scriu aici întreg, aşa cum aş fi vrut să intre şi în revistă


Despre oamenii care au animale de companie se spune că sunt mai sănătoşi,mai responsabili şi mai veseli.

Noi avem două pisici, Pufina (Pufi) şi Norocica (Cica) de 3 şi respective 1 an.Sunt ca alţi doi membrii ai familiei, fiecare cu nevoile şi plăcerile lor care trebuie respectate şi înţelese.

Despre pisicile mele aş putea să vorbesc la nesfârşit.

Pufi a fost dintotdeauna deosebită.Chiar şi între fraţii ei, născuţi de o pisica de rasă comună ea se distingea prin blana ei pufoasă,moale si înfoiată dar si prin pata albă din vârful cozii.Toate acestea îi dau un aer regal de pisica de rasă.

Cica e o pisică de rasă comună.A venit la noi cu câteva zile înainte de Crăciun,într-o seară geroasă, când a nimerit în scara blocului de unde am luat-o în casă să mănânce ce rămăsese de la Pufi.A avut noroc şi că Pufi a acceptat-o uşor,altfel devenea una dintre multele pisici din jurul blocului.

Se ştie că pisicilor le place să exploreze. iar apartamentul nostru este mic şi nu are balcon. Aşa că  am amenajat în spaţiul liber din faţa geamurilor o mică grădină. Pufi a vrut imediat să exploreze şi acel loc şi ne era tot mai greu să o lăsăm în casă când noi “ieşeam la grădină”. Am căutat o soluţie să o putem supraveghea şi controla şi aici a venit în ajutor lesa cu ham specială pentru pisici ce se găseşte în pet-shop-uri. Pufi s-a învăţat surprinzător de repede cu ea şi acum în grădină e spaţiul ei preferat.O pisică în lesă e o apariţie ciudată dar şi nostimă pentru cei care trec prin zonă.

Cica nu s-a lăsat mai prejos.A imitat-o pe Pufi şi în privinţa asta. Nu a vrut să rateze ocazia de a explora noi teritorii şi în plus nu i-a plăcut să rămână singură în casă.Aşa că, după un timp, au apărut doua pisici în lesă.

pisicile la grădină

Când e prea cald, sau când e vânt puternic sau când noi nu ieşim la grădină, doar pervazul exterior al ferestrei e tot ce le trebuie pisicilor ca să-şi încălzească blăniţa la soare. Lumea s-a obişnuit atât de mult cu ele încât îşi fac drum prin faţa geamului să le vadă şi să zâmbească puţin.

Hamul şi lesa nu le folosim pentru a le îngrădi libertatea de mişcare.E mai mult o metodă de a le dresa la început şi de a le arăta limitele teritoriale.Şi noi dar şi ele am suferi dacă s-ar pierde în imensitatea din jur.

Cica

Pufi

Pufi şi Cica s-au învăţat cu teritoriul lor pentru că nu se îndepărtează mai mult de spaţiul verde, iar noi am învăţat să fim responsabili în privinţa lor: le-am sterilizat, vaccinat şi mereu le controlăm de eventuale zgârieturi sau înţepături de căpuşe pentru a nu avea de suferit mai târziu.Şi ne bucurăm când îi vedem pe ceilalţi zâmbind atunci când trec pe lângă “grădina cu pisici “ sau pe lângă “ fereastra unde sunt doua pisici”.

Aţi putea încerca această soluţie dacă aveţi o felină care vrea să “evadeze”.

Aceasta e mica mea poveste şi realizare prin articolul publicat  .