SCRISOAREA UNUI PROFESOR

Aron Pumnul,Profesorul lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a început studiile la Colegiul German din Cernăuţi, în Bucovina,aflată atunci sub stăpânirea austro-ungară. Aici îl întâlneşte pe profesorul Aron Pumnul, un revoluţionar din Transilvania care luptase şi el pentru drepturile naţionale ale românilor transilvăneni.dar care a fost nevoit să ia drumul pribegiei până în Bucovina. Se pare că profesorul era prieten cu Gheorghe Eminovici şi atunci când băieţii acestuia din urmă au studiat la Colegiu au stat în gazdă la Profesor. Aşa s-a întâmplat şi cu Mihai. 

Ceea ce urmează este o ficţiune dar inspirată şi din tristeţea despărţirii definitive de Profesor exprimată de încă elevul Mihai Eminovici în poemul La mormântul lui Aron Pumnul , apărut pentru prima dată într-o broşură numită Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti publicată de elevii săi în ianuarie 1866, la moartea profesorului lor.

Dragă prietene Gheorghe,

Îţi scriu în această scrisoare,după cum m-ai rugat despre fiul tău, Mihai şi gustul lui pentru învăţătură.

De când l-ai adus aici,la Cernăuţi,la Colegiul German,mi-am dat seama că e altfel decât fraţii lui pe care am avut privilegiul să-i instruiesc. Dincolo de neastâmpărul vărstei,şi la el, ca şi la fraţii lui se cunoaşte educaţia aleasă primită în primii ani de viaţă.Dar la el am remarcat şi o înclinaţie spre viaţa ţăranilor care ajung şi aici cu acareturile lor.Mihai stă mult pe lângă ei ,îi place să asculte poveştile spuse de bătrâni, cântecele pe care ei le cântă. Joacă jocurile simple şi copilăreşti ale fiilor sau nepoţilor lor. Dispare câteva zile la rând şi apoi spune că a hălăduit prin codrii sau prin sate..Povesteşte colegilor cu un farmec aparte şi toţi se adună în jurul lui de parcă ar fi un înţelept.

Când vine vorba de învăţătură Mihai nu e prea atras de regulile stricte ale şcolii noastre.E cam visător...Dar are materii preferate: nu prea e bun la matematici,dar îi place să citească cam orice, dar mai ales literatura din România, care aici nu e aşa bine cunoscută. De asta i-am pus la dispoziţie biblioteca mea cu toate cărţile româneşti pe care le-am strâns de-a lungul vieţii mele. Aici are ce descoperi: operele lui Costache Negruzzi,Anton Pann,Dimitrie Bolintineanu,Vasile Alecsandri. La fel de curios e să ştie şi despre lupta celor din 1848 şi mă roagă în fiecare seară să povestesc câte ceva despre vremurile trecute în care eu şi prietenii mei din Transilvania eram călăuziţi de iubirea pentru neamul românesc şi luptam pentru drepturile românilor.Mi-ar plăcea să ştiu că i-am plantat în suflet sămânţa patriotismului şi că aceasta va prinde rădăcini solide la el . 

Cel mai mult mă uimeşte cât de mult studiază gramatica românească.L-am întrebat de ce e asta aşa important pentru el şi mi-a răspuns că nu poţi preţui o limbă fără să-i ştii toate secretele şi modalităţile prin care să exprimi cel mai bine simţămintele şi gândurile cele mai ascunse.Mi-a arătat şi câteva versuri care nu erau rele deloc. 

Dragă prietenie,fiul tău e pe mâini bune aici. Poate că firea ta mai strictă,aplecată spre cifre şi spre afaceri nu va înţelege pe deplin înclinaţia băiatului tău spre visare şi poezie dar lasă-i lui curajul şi puterea  să descopere lumea prin mijloacele lui.

Al tău prieten, Aron Pumnul

Această scrisoare fictivă a Profesorului către tatăl elevului Mihai Eminovici este o creaţie proprie şi a apărut în ziarul BUZZ din ianuarie 2021

Dragă toamnă ,

Îţi scriu această scrisoare pentru că vreau să îţi mulţumesc că vii în fiecare an chiar dacă nu toată lumea te apreciază la adevărata ta valoare. De fiecare dată ne oferi atâta culoare în jur iar noi,oamenii,devenim mai paşnici doar descoperind-o împrejurul nostru. Încă din primele zile de  septembrie, când sora ta, vara, se mai simte încă în preajmă, tu apari calmă trimiţând câteva semne – o frunză galbenă aici, o frunză legănată de un vânt lin mai încolo şi nici nu ne dăm seama când trotuarul s-a umplut de frunze. Aşa că uneori ne oprim din drumul nostru grăbit să le admirăm forma, coloritul încă neuniform (tot toamna, pictorul priceput le-a colorat) .Şi parcă descoperim abia atunci din ce copaci provin, descoperind încă odată lumea din jur. Când se adună prea multe frunze,oamenii mari le strâng în grămezi numai bune să te arunci în ele, să faci o ploaie de frunze şi să le împrăştii din nou . Şi zic ei că toamna e un anotimp trist...

Îţi mulţumesc şi pentru bogăţia de gusturi şi culori pe care o găsim pe mesele noastre. După luni întregi de trudă şi grijă, roadele se arată apetisante şi parfumate pe mesele noastre. Aproape că îmi vine greu să cuprind toată această avere a ta : mere galbene sau roşii, pere zemoase, prune albăstrui, struguri cu boabe mari sau mici dar la fel de gustoase şi sănătoase. Şi să nu uit de gogoşari, de vinete,de varză sau ardei.Încercăm să păstrăm cumva vraja acestor bunătăți conservându-le şi bucurându-ne de ele ori de câte ori simţim nevoia să fim alintaţi.

Îţi mulţumesc pentru răcoarea lunii septembrie,după cele 3 luni fierbinţi de vară. Pentru lumina lui octombrie când soarele face ca frunzele galbene, rămase încă în copaci să pară aurii. Pentru ploaia lunii noiembrie care pregăteşte lumea pentru frigul de mai târziu şi pentru prima zăpadă. Încet încet ne lăsăm îmbrăţişaţi de căldura şi mângâierea hainelor moi şi pufoase care ne apără de aerul tot mai rece.

Uneori oamenii se întristează când aud că vii după o vară plină.Se gîndesc la zilele în care eşti mai melancolică, sau la ce a trecut decât la ce este în prezent. Spun că au plecat toate păsările în ţările calde. Dar larma şi cântecul lor a fost înlocuit de glasurile elevilor din jurul şcolilor....

Sper să ne întâlnim în fiecare an şi să mă ajuţi să descopăr şi alte frumuseţi,alte culori,alte senzaţii.

Cu mare drag, a ta veşnic admiratoare...   

Creaţie proprie, apărută în ziarul BUZZ, din luna octobrie 2020

Poezie la Ceremonia de deschidere Vancouver 2010

La Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Vancouver din 2010 a fost si un moment poetic. Si chiar patriotic. Dar cat de diferit de ceea ce suntem noi obisnuiti... Un poem despre ce inseamna Canada si canadienii dincolo de prejudecati si clisee .
Ce bine ne-ar prinde si noua , romanilor, un poem ca asta:

Pentru ca n-am gasit inca un video cu exact acest moment am gasit transcriptia poemului

We Are More

by Shane Koyczan

When defining Canada

you might list some statistics

you might mention our tallest building

or biggest lake

you might shake a tree in the fall

and call a red leaf Canada

you might rattle off some celebrities

might mention Buffy Sainte-Marie

might even mention the fact that we've got a few

Barenaked Ladies

or that we made these crazy things

like zippers

electric cars

and washing machines

when defining Canada

it seems the world's anthem has been

" been there done that"

and maybe that's where we used to be at

it's true

we've done and we've been

we've seen

all the great themes get swallowed up by the machine

and turned into theme parks

but when defining Canada

don't forget to mention that we have set sparks

we are not just fishing stories

about the one that got away

we do more than sit around and say "eh?"

and yes

we are the home of the Rocket and the Great One

who inspired little number nines

and little number ninety-nines

but we're more than just hockey and fishing lines

off of the rocky coast of the Maritimes

and some say what defines us

is something as simple as please and thank you

and as for you're welcome

well we say that too

but we are more

than genteel or civilized

we are an idea in the process

of being realized

we are young

we are cultures strung together

then woven into a tapestry

and the design

is what makes us more

than the sum total of our history

we are an experiment going right for a change

with influences that range from a to zed

and yes we say zed instead of zee

we are the colours of Chinatown and the coffee of Little Italy

we dream so big that there are those

who would call our ambition an industry

because we are more than sticky maple syrup and clean snow

we do more than grow wheat and brew beer

we are vineyards of good year after good year

we reforest what we clear

because we believe in generations beyond our own

knowing now that so many of us

have grown past what used to be

we can stand here today

filled with all the hope people have

when they say things like "someday"

someday we'll be great

someday we'll be this

or that

someday we'll be at a point

when someday was yesterday

and all of our aspirations will pay the way

for those who on that day

look towards tomorrow

and still they say someday

we will reach the goals we set

and we will get interest on our inspiration

because we are more than a nation of whale watchers and lumberjacks

more than backpacks and hiking trails

we are hammers and nails building bridges

towards those who are willing to walk across

we are the lost-and-found for all those who might find themselves at a loss

we are not the see-through gloss or glamour

of those who clamour for the failings of others

we are fathers brothers sisters and mothers

uncles and nephews aunts and nieces

we are cousins

we are found missing puzzle pieces

we are families with room at the table for newcomers

we are more than summers and winters

more than on and off seasons

we are the reasons people have for wanting to stay

because we are more than what we say or do

we live to get past what we go through

and learn who we are

we are students

students who study the studiousness of studying

so we know what as well as why

we don't have all the answers

but we try

and the effort is what makes us more

we don't all know what it is in life we're looking for

so keep exploring

go far and wide

or go inside but go deep

go deep

as if James Cameron was filming a sequel to The Abyss

and suddenly there was this location scout

trying to figure some way out

to get inside you

because you've been through hell and high water

and you went deep

keep exploring

because we are more

than a laundry list of things to do and places to see

we are more than hills to ski

or countryside ponds to skate

we are the abandoned hesitation of all those who can't wait

we are first-rate greasy-spoon diners and healthy-living cafes

a country that is all the ways you choose to live

a land that can give you variety

because we are choices

we are millions upon millions of voices shouting

" keep exploring... we are more"

we are the surprise the world has in store for you

it's true

Canada is the "what" in "what's new?"

so don't say "been there done that"

unless you've sat on the sidewalk

while chalk artists draw still lifes

on the concrete of a kid in the street

beatboxing to Neil Young for fun

don't say you've been there done that

unless you've been here doing it

let this country be your first-aid kit

for all the times you get sick of the same old same old

let us be the story told to your friends

and when that story ends

leave chapters for the next time you'll come back

next time pack for all the things

you didn't pack for the first time

but don't let your luggage define your travels

each life unravels differently

and experiences are what make up

the colours of our tapestry

we are the true north

strong and free

and what's more

is that we didn't just say it

we made it be.