Scrisoare de la Nadia

La 14 ani,Nadia Comăneci a câştigat la JO de la Montreal din 1976, 3 medalii de aur, 1 de argint și 1 de bronz,obţinând şi prima notă de 10 din istoria notărilor la Olimpiadă de 7 ori.A fost numită Zeiţa de la Montreal.Această scrisoare este o ficţiune dar sugerează ce ar scrie fetiţa din spatele gimnastei unei prietene din aceeași perioadă (dacă i s-ar fi permis să aibă una). A fost inspirată de cartea Scrisori către o tânără gimnastă scrisă chiar de Nadia.

Dragă prietenă,

îţi mulţumesc pentru felicitările pe care mi le-ai trimis după ce am câștigat medaliile de la JO de la Montreal. Din partea ta sunt mult mai importante decât de la toţi cei care vin lângă mine şi acum îi văd pentru prima oară. Sper să nu crezi că de acum mă voi schimba că sunt o mare campioană olimpică. Voi fi aceeaşi fată muncitoare care trebuie să-și facă antrenamentele zilnice așa cum zic antrenorii. Şi chiar dacă tu ai auzit că domnul Bela Karoly e sever şi foarte dur,eu ştiu că e un antrenor bun pentru noi. Alături de soţia lui, Marta, ne motivează să lucrăm pe aparate fără să ne plictisim şi să fim mereu concentrate la ce avem de făcut.Parcă ar şti că suntem nişte copii care combină antrenamentul cu joaca. Iar noi am învăţat disciplina pentru că repetările elementelor iar şi iar îţi dau siguranţa la concursuri.

Dar trebuie să îţi spun că o Olimpiadă e ceva foarte mare.Eu eram obişnuită doar cu un Campionat European şi când am ajuns în Satul Olimpic am crezut că am ajuns pe o altă planetă. Oameni de toate naţiile la un loc, cu moduri diferite de a se manifesta, de a comunica, de a se concentra. Mâncarea era din cea mai diversă şi ciudată pentru noi şi totul era gratis. Acolo puteai să mergi şi la cumpărături şi la teatru în acelaşi timp…

Dar antrenorul ne-a adus repede cu picioarele pe pământ când ne-a zis : ”nu aveţi voie nimic!”.Şi l-am înţeles. Nu puteam să ne pierdem concentrarea de la ce aveam de făcut şi anume să reuşim să ne facem bine treaba la Jocurile Olimpice pentru că toată lumea era cu ochii pe noi. Eram cele mai mici şi mai drăguţe. Iar acum făceam ce ne-am dorit întotdeauna: gimnastică la nivel înalt.

Am să-ţi spun despre prima notă de 10 a concursului,la paralele. Nu aveam emoţii pentru că ştiam că pot să realizez un exerciţiu sigur după multele repetări de la antrenamente. Şi în plus, acesta era aparatul meu preferat. Iar când am terminat acel exerciţiu, acum devenit legendar, ştiam că am realizat ceva deosebit pentru că inclusesem, la sugestia antrenorilor, nişte elemente noi, care îmi vor purta numele. Nimeni nu le mai prezentase până atunci. Dar, am să-ţi spun un secret, la aterizare am făcut un mic pas şi credeam că voi fi penalizată. Nu mi-am dat seama ce înseamnă 1.00 afişat pe tabelă dar antrenorul a vorbit cu arbitrele care i-au arătat pe degete că e de fapt 10. Tabela nu era pregătită pentru a arăta această notă.

Doar când am ajuns acasă şi pe aeroport ne aşteptau atâţia oameni mi-am dat seama de importanţa victoriilor mele. Acolo,la Montreal, antrenorii ne-au ţinut într-o izolare care cred că ne-a făcut bine. Primirea triumfală de la Bucureşti pentru mine a avut şi o parte tristă pentru că aveam în braţe o păpuşă pe care cineva mi-a smuls-o în aglomeraţie.

Dar mă bucur că am putut să aduc glorie României şi că am făcut cunoscută gimnastica românească. Abia aştept să mă întorc la antrenamente şi să continui să fac ce ştiu mai bine: gimnastică.

creaţie proprie, publicată in ziarul Buzz din august 2021

 

Coşul cu fructe

 

Într-una din zilele toamnei,într-un coş mare şi împodobit cu frunze colorate cu galben,roşu şi puţin verde s-au întâlnit la un loc câteva mere, câteva pere, câţiva struguri cu bobiţe mari şi câţiva cu bobiţe mai mici. Toate fructele erau vesele şi abia aşteptau să fie alese şi să fie mâncate de copii şi de oamenii mari.

La un moment dat, în coşul lor încăpător şi-a făcut apariţia un fruct nou. Mare, galben, dar părea cam încruntat. Nu era prea prietenos. Fructele vesele s-au speriat de asprimea noului fruct,deşi pe coaja lui au simţit un puf cafeniu care le amintea de verişoara lor prietenoasă, piersica. Dar acesta părea îmbufnat, acru, încăpăţânat.
-- Cine eşti tu ? Nu te-am mai văzut până acum printre noi! spuse un măr roşu curajos ca întotdeauna. Nu pari a fi măr, pentru că nu ai forma noastră rotundă. Şi nu ai nici rezistenţa noastră uşoară. Cred că oamenii se rănesc atunci când vor să muşte din coaja ta. Şi semeni mai mult cu o pară !
-- Ba nu ! strigă o pară cu codiţa în sus. Uită-te la forma mea alungită. El e mai îndesat faţă de mine...Seamănă mai mult cu o lămâie..
-- Şi nici strugure nu e, începură bobiţele să freamăte Cum ar fi să fie mai mulţi ca el pe un ciorchine ... Are şi coaja tare...Nu cred că e foarte popular…
-- Deci, cine eşti tu,fruct galben cu coaja tare şi cu puful ăsta care ne-a umplut pe toţi din coş ? luă din nou cuvântul mărul cel roşu.
  Noul fruct tuşi timid să-şi dreagă vocea.Cu un glas aproape şoptit spuse : 
 -- Îmi pare rău că v-am deranjat,aici în coş. Sunt cam timid că nu prea sunt popular în rândul fructelor. Am coaja şi interiorul tari aşa că oamenii vă preferă pe voi. Nu sunt o lămâie, deşi şi despre mine se zice că am un gust neobişnuit. Dar cine mă mănâncă nu mă mai uită. Sunt şi acru şi dulce şi zemos dar şi tare.Se zice despre mine “face gura pungă”,Asta e când se grăbesc şi mă încearcă prea devreme. Dar toţi mai gustă odată atunci când îmi vine vremea.Eu vin la rând toamna târziu aşa că am şi eu prospeţimea mea. Sunt solitar, deşi cresc într-un copac ca şi voi, cu alte fructe ca mine. Dar atunci când mă gustă oamenii preferă să ia un singur fruct şi să mă împartă tuturor în feliuţe. Aşa că nu sunt obişnuit cu prea multă companie în jur. Dar să facem cunoştinţă cum trebuie : eu sunt o Gutuie şi îmi pare bine să fiu cu voi şi împreună să alintăm gustul oamenilor, să-i ajutăm să fie sănătoşi şi voioşi. 
Tu ai gutui în coşul de fructe al toamnei ? 

** creaţie proprie,publicată în ziarul Buzz , în nr. din septembrie 2021

Dragă toamnă ,

Îţi scriu această scrisoare pentru că vreau să îţi mulţumesc că vii în fiecare an chiar dacă nu toată lumea te apreciază la adevărata ta valoare. De fiecare dată ne oferi atâta culoare în jur iar noi,oamenii,devenim mai paşnici doar descoperind-o împrejurul nostru. Încă din primele zile de  septembrie, când sora ta, vara, se mai simte încă în preajmă, tu apari calmă trimiţând câteva semne – o frunză galbenă aici, o frunză legănată de un vânt lin mai încolo şi nici nu ne dăm seama când trotuarul s-a umplut de frunze. Aşa că uneori ne oprim din drumul nostru grăbit să le admirăm forma, coloritul încă neuniform (tot toamna, pictorul priceput le-a colorat) .Şi parcă descoperim abia atunci din ce copaci provin, descoperind încă odată lumea din jur. Când se adună prea multe frunze,oamenii mari le strâng în grămezi numai bune să te arunci în ele, să faci o ploaie de frunze şi să le împrăştii din nou . Şi zic ei că toamna e un anotimp trist...

Îţi mulţumesc şi pentru bogăţia de gusturi şi culori pe care o găsim pe mesele noastre. După luni întregi de trudă şi grijă, roadele se arată apetisante şi parfumate pe mesele noastre. Aproape că îmi vine greu să cuprind toată această avere a ta : mere galbene sau roşii, pere zemoase, prune albăstrui, struguri cu boabe mari sau mici dar la fel de gustoase şi sănătoase. Şi să nu uit de gogoşari, de vinete,de varză sau ardei.Încercăm să păstrăm cumva vraja acestor bunătăți conservându-le şi bucurându-ne de ele ori de câte ori simţim nevoia să fim alintaţi.

Îţi mulţumesc pentru răcoarea lunii septembrie,după cele 3 luni fierbinţi de vară. Pentru lumina lui octombrie când soarele face ca frunzele galbene, rămase încă în copaci să pară aurii. Pentru ploaia lunii noiembrie care pregăteşte lumea pentru frigul de mai târziu şi pentru prima zăpadă. Încet încet ne lăsăm îmbrăţişaţi de căldura şi mângâierea hainelor moi şi pufoase care ne apără de aerul tot mai rece.

Uneori oamenii se întristează când aud că vii după o vară plină.Se gîndesc la zilele în care eşti mai melancolică, sau la ce a trecut decât la ce este în prezent. Spun că au plecat toate păsările în ţările calde. Dar larma şi cântecul lor a fost înlocuit de glasurile elevilor din jurul şcolilor....

Sper să ne întâlnim în fiecare an şi să mă ajuţi să descopăr şi alte frumuseţi,alte culori,alte senzaţii.

Cu mare drag, a ta veşnic admiratoare...   

Creaţie proprie, apărută în ziarul BUZZ, din luna octobrie 2020

Jurnalism pentru copii Intalniri.Intamplari.Idei.de Ioana Matfeev

Despre clubul Micii Reporteri de la Botoşani sunt sigură că mulţi au auzit, chiar dacă totul se întâmplă într-un oraşel mic dintr-un colţ cam izolat de Românie.Un club de jurnalism în care copiii de la vârsta în care abia au intrat pe băncile şcolii şi până la adolescenţii care îşi caută drumul în viaţă, învaţă să vadă lumea din jur cu obiectivitate şi curiozitate.Au evoluat în 6 ani,de când au început,de la câteva foi A4,la ziarul Buzz cu 8 pagini colorate care te îmbie la citit,apoi la site-ul Micii Reporteri cu televiziunea online unde sunt difuzate emisiuni realizate în întregime de ei cu un profesionalism greu de crezut.La 5 ani de existenţă au scos cartea Jurnalism pentru copii. Întâlniri.Întâmplări. Idei. în care au adunat momentele importante care au stat la baza evoluţiei lor.Atât ca grup cât şi individual.

Am citit aceasta carte şi pentru că activitatea clubului îmi este cunoscută şi mi-a făcut plăcere să o redescopăr şi din interior, cu temerile si victoriile iniţiatoarei, Ioana Matfeev, care este şi autoarea acestei cărţi. Am apreciat sinceritatea cărţii şi modul în care e structurată astfel încât avem şi perspectiva elevilor care fac parte din aceasta şcoală altfel,cu frământările şi bucuriile lor.

Recomand această carte celor care ştiu cine sunt Micii Reporteri din Botoşani,celor care au fost abordaţi pe stradă sau la diverse evenimente de această gaşcă uneori gălăgioasă sau copilăroasă, până la momentul întrebărilor pentru interviuri, când devin serioşi şi profesionişti. Este o carte şi pentru cei care îi cunosc pe copiii care sunt sau au trecut pe la Micii Reporteri , pe Daria, pe Alexandra, pe Karina, pe Denisa şi toţi ceilalţi şi vor să le (re)descopere o faţă nouă sau doar bănuită a lor.Aici aş menţiona din nou capitolul scris chiar de ei, de fiecare membru în parte,despre ce înseamnă Buzz pentru ei,cum i-a ajutat sa crească sau cum au început.
De asemenea, este o carte pentru botoşăneni sau pentru cei care îşi trag rădăcinile de aici pentru că multe dintre personalităţile oraşului apar în carte fie cu o părere, fie oferind un ajutor mai mic sau mai mare unor tineri aflaţi la început de drum.Multe dintre evenimentele realizate de Buzz/ Micii Reporteri şi care au făcut ceva vâlvă în oraş sunt acum proiectate din interior şi pot fi (re)văzute altfel .
Dar este şi pentru cei care nu ştiu nimic despre Micii Reporteri dar vor să descopere cum se construieşte un astfel de proiect, cum se munceşte pentru a mai urca o treaptă pe scara succesului ducând în spate un vis care creşte de la zi la zi.

Stilul în care e scrisă această carte e departe de cel rece,jurnalistic,la care ne-am fi aşteptat,aici intervenind puţin din simţul poetic al autoarei.Iar faptul că e scrisă la persoana I singular sau plural ne face să fim mai aproape de frământarea unui suflet în căutarea libertăţii, în atingerea visului său.

Poate 6 ani înseamnă mult sau poate e doar un început.Dar e un vis care nu mai e doar personal ci a devenit un vis al mai multor persoane,un vis care trebuie întreţinut pentru că e o şcoală şi ca orice şcoală are menirea de a înalţa spirite şi a crea un viitor. Şi pentru asta are si nevoie de ajutorul nostru moral şi de ce nu material,cumpărând această carte. .

O fată care ascultă rock de Denisa Sandu

Nu ştiu foarte multe despre autoarea acestei cărţi decât că are 13 ani, că activează cu succes în cadrul clubului de jurnalism Micii reporteri din Botoşani şi că acesta este primul ei roman publicat.

Personajul principal al cărţii este Elisa Sandein,o fată de 14 ani care ascultă rock şi care află de la părinţi că viaţa ei va căpăta liniştea mult dorită după ce ei hotărăsc să nu se mai mute dintr-un oraş în altul cum o făcuseră de atâtea ori până acum, doar ca ea să poată termina şcoala fără un stres în plus.
Dar viaţa fetei este dată peste cap când află că tatăl ei este ucis iar poliţia nu are destule probe să continue investigaţiile. Şi pentru că oamenii care ascultă rock sunt oameni puternici, fata de 14 ani ia investigaţia pe cont propriu.Astfel cunoaşte alte personaje interesante, află lucruri năucitoare despre tatăl ei dar şi despre ea însăşi.

O fată caare ascultă rock e o carte care se citeşte repede. Nu pentru că ar fi o carte scurtă ci pentru că acţiunea are un ritm alert,lipsesc figurile de stil sau descrierile ample .Ar putea fi un punct în minus dar nu reduce puterea cărţii de a transmite trăiri şi sentimente.

Ar putea deranja lucrurile pe care autoarea le-a omis sau nu le-a luat în considerare dar aşa e în lumea noastră, a celor maturi, ne cramponăm de fiecare detaliu, trebuie să analizăm totul. Iar aceasta e o carte adresată publicului tânăr, mult mai axat spre acţiune aşa că putem trece peste toate acestea.

Această carte e încă o dovadă că imaginaţia unui copil sau a unui adolescent poate crea lumi noi. Probabil,mai târziu,le va dezvolta ,le va relua de unde le-a lăsat şi le va reclădi păstrând puritatea începutului   
 

Articol revista Practic noiembrie

În numărul din noiembrie al revistei Practic - idei pentru casa şi grădină ,la rubrica Iubim animalele a apărut articolul scris de mine despre un aspect din viaţa pisicilor mele. Numai că, din lipsă de spaţiu, au decis să mai taie din articol.

Am decis să-l scriu aici întreg, aşa cum aş fi vrut să intre şi în revistă


Despre oamenii care au animale de companie se spune că sunt mai sănătoşi,mai responsabili şi mai veseli.

Noi avem două pisici, Pufina (Pufi) şi Norocica (Cica) de 3 şi respective 1 an.Sunt ca alţi doi membrii ai familiei, fiecare cu nevoile şi plăcerile lor care trebuie respectate şi înţelese.

Despre pisicile mele aş putea să vorbesc la nesfârşit.

Pufi a fost dintotdeauna deosebită.Chiar şi între fraţii ei, născuţi de o pisica de rasă comună ea se distingea prin blana ei pufoasă,moale si înfoiată dar si prin pata albă din vârful cozii.Toate acestea îi dau un aer regal de pisica de rasă.

Cica e o pisică de rasă comună.A venit la noi cu câteva zile înainte de Crăciun,într-o seară geroasă, când a nimerit în scara blocului de unde am luat-o în casă să mănânce ce rămăsese de la Pufi.A avut noroc şi că Pufi a acceptat-o uşor,altfel devenea una dintre multele pisici din jurul blocului.

Se ştie că pisicilor le place să exploreze. iar apartamentul nostru este mic şi nu are balcon. Aşa că  am amenajat în spaţiul liber din faţa geamurilor o mică grădină. Pufi a vrut imediat să exploreze şi acel loc şi ne era tot mai greu să o lăsăm în casă când noi “ieşeam la grădină”. Am căutat o soluţie să o putem supraveghea şi controla şi aici a venit în ajutor lesa cu ham specială pentru pisici ce se găseşte în pet-shop-uri. Pufi s-a învăţat surprinzător de repede cu ea şi acum în grădină e spaţiul ei preferat.O pisică în lesă e o apariţie ciudată dar şi nostimă pentru cei care trec prin zonă.

Cica nu s-a lăsat mai prejos.A imitat-o pe Pufi şi în privinţa asta. Nu a vrut să rateze ocazia de a explora noi teritorii şi în plus nu i-a plăcut să rămână singură în casă.Aşa că, după un timp, au apărut doua pisici în lesă.

pisicile la grădină

Când e prea cald, sau când e vânt puternic sau când noi nu ieşim la grădină, doar pervazul exterior al ferestrei e tot ce le trebuie pisicilor ca să-şi încălzească blăniţa la soare. Lumea s-a obişnuit atât de mult cu ele încât îşi fac drum prin faţa geamului să le vadă şi să zâmbească puţin.

Hamul şi lesa nu le folosim pentru a le îngrădi libertatea de mişcare.E mai mult o metodă de a le dresa la început şi de a le arăta limitele teritoriale.Şi noi dar şi ele am suferi dacă s-ar pierde în imensitatea din jur.

Cica

Pufi

Pufi şi Cica s-au învăţat cu teritoriul lor pentru că nu se îndepărtează mai mult de spaţiul verde, iar noi am învăţat să fim responsabili în privinţa lor: le-am sterilizat, vaccinat şi mereu le controlăm de eventuale zgârieturi sau înţepături de căpuşe pentru a nu avea de suferit mai târziu.Şi ne bucurăm când îi vedem pe ceilalţi zâmbind atunci când trec pe lângă “grădina cu pisici “ sau pe lângă “ fereastra unde sunt doua pisici”.

Aţi putea încerca această soluţie dacă aveţi o felină care vrea să “evadeze”.

Aceasta e mica mea poveste şi realizare prin articolul publicat  .

Articol publicat in Practic// Published article

Articolul trimis de mine la revista "Practic idei pentru casa,gradina si apartament" a aparut in numarul din octombrie.Si ca lauda sa fie maxima l-am scanat astfel incat sa fie citit si de cei care nu iau revista.
Am spus in articol cum folosesc tot felul de deseuri din hartie pentru a face alte lucruri care sunt cat de cat utile dar si de decor.Am scris cum fac globurile din flori Kusudama, pornind de la o singura petala, despre tuburile de hartie care devin suporturi pentru creioane sau plicuri originale,ornate in diverse variante. Voi posta si despre latura creativa care ma caracterizeaza. Pana atunci va las sa cititi articolul :).Fotografiile le-am trimis eu ca sa ilustreze "arta"mea.

***

This is an article I sent to a magazine about DIY (Do It Yourself) called PRACTIC ,and they published it in their October edition. I wrote about how I recycle paper making Kusudama flowers from advertising mail or pen holders from toilet paper tubes.Also some kind of creative enveloppes from flatten toilet paper tubes.I will write about that in other posts.Now I just wanted to share the news of my published article to the world.

CAMPIOANA MONDIALA LA FOTBAL

SPANIA


...dupa ce in 2008 a devenit si Campioana Europeana

Desi nu a fost o mare surpriza asa cum mi-am dorit eu sa fie campioana, Spania este un nume nou printre celelalte campioane mondiale. Nu o sa ma lansez sa fac analize pe joc si pe tactici dar aceasta echipa e dovada unei strategii de succes dusa de la sefia unei federatii. Cum altfel campania pentru titlul european poate continua si mai departe cu un asa suces pana la castigarea campionatului mondial !

Meow . .Bling Meow

Cateodata ma simt mangaiata de zeita Fortuna..
Ce altceva m-a facut sa ajung intamplator pe un blog extrem de atractiv prin aspect dar si prin continut : http://allyingraphicland.com/.

Plimbandu-ma in acest univers atat de colorat si parca de poveste am dat peste un concurs...Nu puteam sa ratez sansa sa ma joc si eu putin...Mai ales ca imi facuse cu ochiul lui pictat un Meow foarte negru dar care iesea din negrul lui purtand cu mandrie un Bling argintiu...Si..cu totii avem nevoie de un Bling din cand in cand,nu? Eu pe asta l-am votat !

Si, peste cateva zile, am primit mesajul cu titlul : Felicitari :D !!!
Castigasem Meow-ul !!! Si nu asa simplu...a fost o tragere la sorti (atent supravegheata)! Eu si tragerea la sorti !? Dar poate si Bling Meow vroia sa vina la mine !!!

Si astazi, vineri, 26 februarie a ajuns la mine ! Imediat vine si o poza cu noul prieten....

Poezie la Ceremonia de deschidere Vancouver 2010

La Deschiderea Jocurilor Olimpice de la Vancouver din 2010 a fost si un moment poetic. Si chiar patriotic. Dar cat de diferit de ceea ce suntem noi obisnuiti... Un poem despre ce inseamna Canada si canadienii dincolo de prejudecati si clisee .
Ce bine ne-ar prinde si noua , romanilor, un poem ca asta:

Pentru ca n-am gasit inca un video cu exact acest moment am gasit transcriptia poemului

We Are More

by Shane Koyczan

When defining Canada

you might list some statistics

you might mention our tallest building

or biggest lake

you might shake a tree in the fall

and call a red leaf Canada

you might rattle off some celebrities

might mention Buffy Sainte-Marie

might even mention the fact that we've got a few

Barenaked Ladies

or that we made these crazy things

like zippers

electric cars

and washing machines

when defining Canada

it seems the world's anthem has been

" been there done that"

and maybe that's where we used to be at

it's true

we've done and we've been

we've seen

all the great themes get swallowed up by the machine

and turned into theme parks

but when defining Canada

don't forget to mention that we have set sparks

we are not just fishing stories

about the one that got away

we do more than sit around and say "eh?"

and yes

we are the home of the Rocket and the Great One

who inspired little number nines

and little number ninety-nines

but we're more than just hockey and fishing lines

off of the rocky coast of the Maritimes

and some say what defines us

is something as simple as please and thank you

and as for you're welcome

well we say that too

but we are more

than genteel or civilized

we are an idea in the process

of being realized

we are young

we are cultures strung together

then woven into a tapestry

and the design

is what makes us more

than the sum total of our history

we are an experiment going right for a change

with influences that range from a to zed

and yes we say zed instead of zee

we are the colours of Chinatown and the coffee of Little Italy

we dream so big that there are those

who would call our ambition an industry

because we are more than sticky maple syrup and clean snow

we do more than grow wheat and brew beer

we are vineyards of good year after good year

we reforest what we clear

because we believe in generations beyond our own

knowing now that so many of us

have grown past what used to be

we can stand here today

filled with all the hope people have

when they say things like "someday"

someday we'll be great

someday we'll be this

or that

someday we'll be at a point

when someday was yesterday

and all of our aspirations will pay the way

for those who on that day

look towards tomorrow

and still they say someday

we will reach the goals we set

and we will get interest on our inspiration

because we are more than a nation of whale watchers and lumberjacks

more than backpacks and hiking trails

we are hammers and nails building bridges

towards those who are willing to walk across

we are the lost-and-found for all those who might find themselves at a loss

we are not the see-through gloss or glamour

of those who clamour for the failings of others

we are fathers brothers sisters and mothers

uncles and nephews aunts and nieces

we are cousins

we are found missing puzzle pieces

we are families with room at the table for newcomers

we are more than summers and winters

more than on and off seasons

we are the reasons people have for wanting to stay

because we are more than what we say or do

we live to get past what we go through

and learn who we are

we are students

students who study the studiousness of studying

so we know what as well as why

we don't have all the answers

but we try

and the effort is what makes us more

we don't all know what it is in life we're looking for

so keep exploring

go far and wide

or go inside but go deep

go deep

as if James Cameron was filming a sequel to The Abyss

and suddenly there was this location scout

trying to figure some way out

to get inside you

because you've been through hell and high water

and you went deep

keep exploring

because we are more

than a laundry list of things to do and places to see

we are more than hills to ski

or countryside ponds to skate

we are the abandoned hesitation of all those who can't wait

we are first-rate greasy-spoon diners and healthy-living cafes

a country that is all the ways you choose to live

a land that can give you variety

because we are choices

we are millions upon millions of voices shouting

" keep exploring... we are more"

we are the surprise the world has in store for you

it's true

Canada is the "what" in "what's new?"

so don't say "been there done that"

unless you've sat on the sidewalk

while chalk artists draw still lifes

on the concrete of a kid in the street

beatboxing to Neil Young for fun

don't say you've been there done that

unless you've been here doing it

let this country be your first-aid kit

for all the times you get sick of the same old same old

let us be the story told to your friends

and when that story ends

leave chapters for the next time you'll come back

next time pack for all the things

you didn't pack for the first time

but don't let your luggage define your travels

each life unravels differently

and experiences are what make up

the colours of our tapestry

we are the true north

strong and free

and what's more

is that we didn't just say it

we made it be.

AZI / TODAY

Ce fel de blog e asta? Romana, engleza , cine stie poate si franceza mai incolo? De ce nu? Important e sa scriu , sa spun, sa zic si sa nu tac. Sa am inspiratie ca gandurile mele sa prinda forma pe hartie (vorba vine "pe hartie").

Azi e ultima zi de iarna !
Azi am reusit performanta sa nu deschid deloc-deloc televizorul !
Azi s-a stricat telefonul mamei ! (doar nu o sa scriu doar lucrurile bune ).
Azi m-a apucat un chef de scris si de citit pe care il leg de faptul al 2lea al zilei de azi !

Maine...e o alta zi ! De primavara de data asta! Asortata cu fir alb rosu !











For my friends that can't understand what is written above : here is a translation .

Today is the last day of winter
Today I did it! A whole day without tv !
Today my mother's phone broke (just stoped ) -well, not only good things happened !
Today I feel the need to write and to read (maybe something related with number 2 on this day's list )

Tomorrow ...is another day ! A spring day !