carti postale

Imi plac vederile, cartile postale din toate colturile lumii , cu tematici si mesaje diverse,mai vesele sau profunde.Am si o colectie, cred ca impresionanta desi am vazut colectii mai mari decat a mea dar la care tin si de care nu m-as desparti.

Totul a inceput de la tata.El colectiona vederi cand era copil sau tanar adolescent.Cred ca totul a inceput prin anii '60 si cum toti stiau de pasiunea asta ii trimiteau vederi de prin toata tara iar apoi de prin toata lumea.Asa s-au adunat un numar impresionant de care tata nu s-a despartit nici cand am aparut noi, fetele lui, nici cand s-a  mutat la Botosani.Multa vreme colectia a stat in cutii si o mutam de colo colo dar, din cand in cand, calatoream prin intermediul ei prin tara si prin lume.Am invatat ca in orice loc mergeam sa luam ca amintire macar o carte postala cu locul respectiv.Si asa maream colectia.

Incet am inceput sa analizez singura mai atent fiecare vedere si sa imi dau seama de importanta fiecareia in parte. Le puneam pe categorii, le rasuceam si le rearanjam dupa cum credeam eu.Astfel am devenit  mai interesata de cutia de vederi decat tata.
E o adevarata aventura sa scanezi o intreaga colectie de vederi.Si in plus, se pierde atata farmec uitandu-te la o insiruire de imagini pe ecranul unui computer (sau orice alt device).O carte postala trebuie tinuta in maini si sa-i descoperi fiecare detaliu,poate chiar ascuns, si sa citesti mesajul de pe spate care e fie o intreaga poveste inghesuita in cativa cm fie doar cateva cuvinte care te fac sa zambesti sau sa gandesti...Dar sunt foarte mandra ca am gasit aceasta carte postala in colectia tatei.

Din 2014, de cand tata nu mai e, m-am hotarat sa duc mai departe colectia.Sa adaug si eu bucati din lumea larga si sa adaug si teme personale .Asa am descoperit Postcrossing, Swap-bot apoi grupurile de pe Facebook .Asa au aparut.si noile ilustrate.....Plus ca au aparut si alte albume si o cutie mai mare.

Dintre tematicile mele preferate pe primul loc as pune PISICILE .Am si carti postale si felicitari si imagini fotografice si redari artistice cu pisici.

Apoi as pune CASELE MEMORIALE - din Romania si nu numai . Aici nu am foarte multe, trebuie sa recunosc.
Urmeaza CARTILE POSTALE TURISTICE. Cele in care apar monumente importante sau cladiri cunoscute din diferite orase ale lumii si care sunt si o frumoasa amintire a locurilor pe unde ai fost. Asta de la tata mi se trage.

Si sa nu uit de cartile postale care au ceva deosebit , ceva unic, o surpriza neasteptata.

Asta e povestea cartilor mele postale.Multumesc celor care au contribuit la marirea colectiei. Si poate vreti sa faceti un schimb sau poate vreti sa renuntati la cartile postale vechi stranse de-a lungul vremii. Dati-mi un semn .

O fată care ascultă rock de Denisa Sandu

Nu ştiu foarte multe despre autoarea acestei cărţi decât că are 13 ani, că activează cu succes în cadrul clubului de jurnalism Micii reporteri din Botoşani şi că acesta este primul ei roman publicat.

Personajul principal al cărţii este Elisa Sandein,o fată de 14 ani care ascultă rock şi care află de la părinţi că viaţa ei va căpăta liniştea mult dorită după ce ei hotărăsc să nu se mai mute dintr-un oraş în altul cum o făcuseră de atâtea ori până acum, doar ca ea să poată termina şcoala fără un stres în plus.
Dar viaţa fetei este dată peste cap când află că tatăl ei este ucis iar poliţia nu are destule probe să continue investigaţiile. Şi pentru că oamenii care ascultă rock sunt oameni puternici, fata de 14 ani ia investigaţia pe cont propriu.Astfel cunoaşte alte personaje interesante, află lucruri năucitoare despre tatăl ei dar şi despre ea însăşi.

O fată caare ascultă rock e o carte care se citeşte repede. Nu pentru că ar fi o carte scurtă ci pentru că acţiunea are un ritm alert,lipsesc figurile de stil sau descrierile ample .Ar putea fi un punct în minus dar nu reduce puterea cărţii de a transmite trăiri şi sentimente.

Ar putea deranja lucrurile pe care autoarea le-a omis sau nu le-a luat în considerare dar aşa e în lumea noastră, a celor maturi, ne cramponăm de fiecare detaliu, trebuie să analizăm totul. Iar aceasta e o carte adresată publicului tânăr, mult mai axat spre acţiune aşa că putem trece peste toate acestea.

Această carte e încă o dovadă că imaginaţia unui copil sau a unui adolescent poate crea lumi noi. Probabil,mai târziu,le va dezvolta ,le va relua de unde le-a lăsat şi le va reclădi păstrând puritatea începutului   
 

PORTRETUL UNUI GENTLEMAN SI ALTE POVESTIRI de W. Somerset Maugham

Nu ştiam la ce să mă aştept când am început această carte.Asta pentru că nu ştiam nimic despre autor. Scăparea mea, recunosc ! Dar chiar autorul dezvăluie puţin despre ce să ne aşteptăm, la început: "Povestioarele din volumul de faţă sunt scrise la comandă.Prima am scris-o în 1924, ultima, după câte îmi amintesc, prin 1929." Au fost scrise în aşa fel încât să apară "pe pagina şi contrapagina revistei (Cosmopolitan Magazine),lăsând totodată destul loc pentru ilustraţii."

Astfel,fiecare povestire,deşi scurtă,concentreaază în ea, ca într-o sticluţă mică de parfum,o lume colorată şi diversă. Pentru că majoritatea poveştilor se petrec în altă ţară decât America familiară cititorului iniţial, aşa scurte cum sunt, ele emană aerul exotic al Asiei sau al Europei. Descrierile de locuri,de lucruri şi stări sunt clare dar nu lipseşte simţul artistic.

Am descoperit o varietate de personaje cu poveştile lor simple sau întortocheate.Asta pentru că autorul e un fin observator al caracterelor umane.
Poveştirile sunt independente una de alta, putând fi citite în orice ordine,doar deschizând cartea la întâmplare, actiunea fiecareia e usor de urmărit, iar la final te trezeşti zâmbind sau cauţi semnificaţia unui gest sau a unui cuvânt pe care poate l-ai omis la momentul lecturii. Şi uneori îţi doreşti ca schiţa de câteva pagini să fie dezvoltată într-un roman de sine stătător.

Recomand aceaastă carte pentru cei care caută o doză de divertisment.Acesta este şi scopul declarat al autorului , să ofere o distracţie inteligentă.

Mie mi-a deschis pofta pentru altă carte a acestui autor : Vălul Pictat .

Articol revista Practic noiembrie

În numărul din noiembrie al revistei Practic - idei pentru casa şi grădină ,la rubrica Iubim animalele a apărut articolul scris de mine despre un aspect din viaţa pisicilor mele. Numai că, din lipsă de spaţiu, au decis să mai taie din articol.

Am decis să-l scriu aici întreg, aşa cum aş fi vrut să intre şi în revistă


Despre oamenii care au animale de companie se spune că sunt mai sănătoşi,mai responsabili şi mai veseli.

Noi avem două pisici, Pufina (Pufi) şi Norocica (Cica) de 3 şi respective 1 an.Sunt ca alţi doi membrii ai familiei, fiecare cu nevoile şi plăcerile lor care trebuie respectate şi înţelese.

Despre pisicile mele aş putea să vorbesc la nesfârşit.

Pufi a fost dintotdeauna deosebită.Chiar şi între fraţii ei, născuţi de o pisica de rasă comună ea se distingea prin blana ei pufoasă,moale si înfoiată dar si prin pata albă din vârful cozii.Toate acestea îi dau un aer regal de pisica de rasă.

Cica e o pisică de rasă comună.A venit la noi cu câteva zile înainte de Crăciun,într-o seară geroasă, când a nimerit în scara blocului de unde am luat-o în casă să mănânce ce rămăsese de la Pufi.A avut noroc şi că Pufi a acceptat-o uşor,altfel devenea una dintre multele pisici din jurul blocului.

Se ştie că pisicilor le place să exploreze. iar apartamentul nostru este mic şi nu are balcon. Aşa că  am amenajat în spaţiul liber din faţa geamurilor o mică grădină. Pufi a vrut imediat să exploreze şi acel loc şi ne era tot mai greu să o lăsăm în casă când noi “ieşeam la grădină”. Am căutat o soluţie să o putem supraveghea şi controla şi aici a venit în ajutor lesa cu ham specială pentru pisici ce se găseşte în pet-shop-uri. Pufi s-a învăţat surprinzător de repede cu ea şi acum în grădină e spaţiul ei preferat.O pisică în lesă e o apariţie ciudată dar şi nostimă pentru cei care trec prin zonă.

Cica nu s-a lăsat mai prejos.A imitat-o pe Pufi şi în privinţa asta. Nu a vrut să rateze ocazia de a explora noi teritorii şi în plus nu i-a plăcut să rămână singură în casă.Aşa că, după un timp, au apărut doua pisici în lesă.

pisicile la grădină

Când e prea cald, sau când e vânt puternic sau când noi nu ieşim la grădină, doar pervazul exterior al ferestrei e tot ce le trebuie pisicilor ca să-şi încălzească blăniţa la soare. Lumea s-a obişnuit atât de mult cu ele încât îşi fac drum prin faţa geamului să le vadă şi să zâmbească puţin.

Hamul şi lesa nu le folosim pentru a le îngrădi libertatea de mişcare.E mai mult o metodă de a le dresa la început şi de a le arăta limitele teritoriale.Şi noi dar şi ele am suferi dacă s-ar pierde în imensitatea din jur.

Cica

Pufi

Pufi şi Cica s-au învăţat cu teritoriul lor pentru că nu se îndepărtează mai mult de spaţiul verde, iar noi am învăţat să fim responsabili în privinţa lor: le-am sterilizat, vaccinat şi mereu le controlăm de eventuale zgârieturi sau înţepături de căpuşe pentru a nu avea de suferit mai târziu.Şi ne bucurăm când îi vedem pe ceilalţi zâmbind atunci când trec pe lângă “grădina cu pisici “ sau pe lângă “ fereastra unde sunt doua pisici”.

Aţi putea încerca această soluţie dacă aveţi o felină care vrea să “evadeze”.

Aceasta e mica mea poveste şi realizare prin articolul publicat  .

MICUŢELE DOAMNE

De curând mi-am cumpărat un KINDLE cu care mă împac foarte bine.Lumea m-a întrebat dacă de acum voi renunţa la bucuria de a citi cărţi fizice. În niciun caz, dar îmi voi lărgi gama şi numărul de cărţi citite.

Mi-am zis că voi ţine minte prima carte descărcată pe e-book reader aşa că am apelat le clasici. Şi am ales MICUŢELE DOAMNE de Louisa May Alcott.
Acţiunea acestui roman se petrece în secolul al XIX-lea,când surorile Meg , Jo, Amy şi Beth sunt nevoite să îşi trăiască adolescenţa în vremuri dificile, alături de mama lor , Marmee March, pentru că tatăl lor este plecat la razboi. Fetele, cu firi diferite, învaţă cu fiecare zi şi întâmplare o nouă lecţie care le va transforma în doamnele frumoase şi puternice de mai târziu.Astfel, fetele se obişnuiesc cu traiul simplu în care este mereu loc să ajute pe cineva aflat mai în nevoie decât ele, înţeleg că nici o supărare nu le poate despărţi sau că folosind imaginaţia se pot descoperi moduri deosebite de a petrece timpul împreună.Figura masculină este dată de apariţia lui Theodore Laurence, un tânăr care le va deveni ca un frate chiar dacă situaţia lui materială este mult superioară fetelor iar figura paternă este dată de bunicul acestuia, James Laurence,care este şi el pus în situaţia de a învăţa câteva lecţii de la prietenele nepotului său.

Varianta pe care am descărcat-o avea şi volumul al II-lea care urmăreşte aceleaşi personaje şi maturizarea lor. E ca un ghid practic pentru tinerele care întâlnesc iubirea şi care păşesc încet în viaţa alături de soţul lor. Meg descoperă că viaţa de familie alături de John Brook şi cei 2 gemeni ai lor nu e la fel de uşoară cum îşi imaginase ea şi că încă are multe lucruri de învăţat de la mama ei. Jo îşi urmează drumul spre a deveni scriitoare dar descoperă că visul ei ar putea să o abată de la principiile ei morale. Amy, îşi urmează spiritul artistic şi descoperă fiorul dragostei cu cine s-ar fi aşteptat mai puţin. Beth se împacă cu un destin tragic pe care îl simte aproape şi,astfel, prin puterea sa într-un trup fragil le oferă o nouă lecţie surorilor sale.

În ce mă priveşte, am citit romanul în limba engleză, având în minte ecranizarea romanului din 1994 - Fiicele Doctorului March - .Cred că dacă aş fi citit-o la vârsta personajelor, cel puţin, să le descopăr la prima lectură, aş fi avut parte de o lectură mult mai plăcută. Dar şi aşa m-am delectat mai ales cu primul volum. O lecţie de maturizare adresată în primul rând fetelor, o carte educativă şi plină de principii morale valabile oricând, chiar dacă astăzi le considerăm puţin diferite. În volumul al II-lea, autoarea intervine mai mult, cu lecţii şi concluzii directe ,ceea ce nu mi-a plăcut.Mi s-a părut ca o lecţie lungă în care profesoara - autoarea ţine să mai adauge ceva ca să-şi susţină punctul de vedere. 

Recomand MICUŢELE DOAMNE pentru fetele care au nevoie de o îndrumare înspre o viaţă călăuzită de principii morale desăvârşite dar şi pentru mamele care mai citesc fetiţelor poveşti.Ar putea ca cele 4 personaje feminine să devină modele de urmat.

5 stele din 5 pentru primul volum
3 stele din 5 pentru al doilea volum

Cantec de gheata si foc de George R.R.Martin

In mai 2013 primeam pachetul de cărţi de la Nemira pe care l-am câştigat pe site-ul Cinemagia. Avea vreo 3 kg şi primul meu gând a fost : " Cum o să citesc eu cărţile astea ? Cât o sa-mi ia? " . Era întreaga serie Cântec de gheaţă şi foc.
Odată ce m-am apucat să citesc primul volum , Urzeala Tronurilor, nu ştiu când au trecut primele 100 de pagini. M-a prins imediat şi de aici a început aventura mea în lumea imaginară a lui George Martin, o lume condusă de regi şi regine care nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile - intrigi, trădări, conspiraţii, răzbunări. Nici nu e de mirare, pentru că sursa de inspiratie a lui George R.R.Martin este o altă serie cunoscută, Regii Blestemati de Maurice Druon (pe care mi-am propus să o citesc cât mai repede) dar şi Războiul celor 2 roze  din istoria Angliei.
Această lume imaginară e împărţită în două continente - Westeros si Essos - populate de diferite clanuri şi familii sau dinastii.Dar şi de creaturi malefice care amintesc de zombi sau de dragoni uriaşi care scuipă flăcări.Nu te poţi rătăci în această lume pentru că ai la dispotiţie o serie de hărţi care te ajută să te orientezi pe unde sunt sau se îndreaptă personajele. De asemenea şi lista genealogică a fiecarei familii cu slujitorii şi armata proprie este foarte utilă.
Capitolele fiecărui volum reprezintă actiunea văzută din punctul de vedere al personajului care îi poartă numele.  

In Urzeala Tronurilor facem cunoştinţă cu clanurile centrale ale întregii serii : Stark şi Lannister. Stark domneşte peste Nord şi viata lor , a lui Ned si a lui Catherine, împreună cu cei 6 copii, se desfăşoară conform principiilor morale obişnuite. Rickon, Bran, Arya, Sansa, Robb si Jon, fiul nelegitim a lui Ned, sunt pregătiţi pentru o viaţă grea dar în care să reuşească prin forţele proprii însuşite încă din fragedă copilărie. Lucrurile nu se anuntă prea promiţătoare când familia trebuie să se despartă şi să se împrăştie în ţinuturi îndepărtate unul de altul, lăsându-i pe cei mici şi neajutoraţi în grija servitorilor.
Lannister domneşte pe Tronul de Fier, conducând întreg Westeros-ul.Principiile lor morale sunt aproape inexistente, singura lor perspectivă este să păstreze puterea . Cersei, căsătorita cu Robert Baratheon, regele de pe Tronul de Fier, Jamie, fratele geamăn al lui Cersei, aflat în Garda Regelui, Tyron, fratele celor 2 , dar dispreţuit de întreaga familie pentru faptul că este pitic si nu e demn sa urce vreodată pe Tronul de Fier, dar si Joffrey Baratheon, fiul alintat si dispretuitor a lui Cersei, işi fac apariţia în acest prim volum. Suntem şocaţi încă de la început să aflăm , prin ochii micului Bran, că Cersei si Jamie au o relaţie incestuoasă,fapt ce ne face să avem o vagă imagine asupra întregii conduite a acestei familii.

In Esoss,avem parte de o lume mult mai neobisnuită,personaje mult mai bizare iar poveştile sunt mai greu de înţeles .Dar aici o întâlnim pe Danaerys  Targaryen şi ea o pretendentă a Tronului de Fier cu o istorie care împleteşte cele 2 tinuturi.Dar ea e cunoscută şi sub numele de Mama Dragonilor ceea ce îi oferă un prestigiu aparte.


Nu vreau să fac un rezumat al întregului volum sau a întregii serii.Oricum nu voi reuşi să cuprind toată complexitatea acţiunii, să amintesc sutele de personaje foarte bine conturate şi cu un rol important în întreaga acţiune.Pentru cei care vor să intre în această lume a celor 5 volume le spun că este o serie impresionantă,deşi nu este pentru cei "slabi de înger" şi cred că nici pentru copiii care vor doar o lume fantastică.Dar odată intrat în această lume nu mai ai şanse de scăpare. Urmareşti fiecare personaj care coboară încet în cel mai adânc iad doar pentru a reveni la suprafaţă mai puternic,Te afli în mijlocul unei scene de luptă care odata încheiată te lasă sfarşit doar citind despre ea.Sunt momente în care daca ai putea, având în vedere greutatea unui volum ca obiect fizic, ai arunca-o de toţi pereţii şi să stai într-un colţ să plângi şi să repeţi obsesiv : De ce ? De ce?

Pentru cei care au citit seria le mărturisesc că am o slăbiciune pentru familia Stark şi speranţa mea este într-o cât de mică reuniune, cât se mai poate, pentru Tyron Lannister,ca toata lumea, şi sper să fie luat în serios ca să se aleagă şi el cu ceva,şi sper ca povestea cu Danaerys să ajungă undeva . Sper ca celelalte volume care urmează să dezlege mai mult iţele încurcate ale poveştirilor, să ne ofere mai multe răspunsuri şi să ne facă, la sfârşit , fericiţi că am aşteptat atât pentru a fi  scrisă o continuare. (Obişnuită cu stilul George R.R.Martin mă cam îndoiesc de această ultimă parte.)

Sub aceeaşi stea - John Green

S-a spus şi s-au scris multe despre această carte aşa că e greu să găseşti să scrii ceva nou sau să nu distrugi misterul pentru cei care încă nu au citit-o.

E o carte pentru adolescenţi dar care poate fi citită şi de adulţi fără a se simţi frustraţi că nu reuşesc să pătrundă într-un universul închis .

Tematica e una gravă , lupta cu cancerul , dar aş putea spune că e mai mult despre a trăi cu cancerul.

Viaţa lui Hazel Lancaster, de 17 ani, diagnosticată cu cancer dar care se află sub paza unui medicament minune, se desfăşoară influenţată de condiţia ei între un optimism moderat şi un pesimism dezvoltat din dorinţa ei de a nu avea efectul unei grenade . Îl întâlneşte pe Augustus Waters, un tânăr care îşi pierduse deja piciorul din cauza unui cancer. Viaţa lor nu e tragică , încape şi puţină iubire, ceva umor împletit cu mult curaj şi bucurii mai mici sau mai mari.

Dar fără suferinţă , cum am putea şti ce e bucuria?

E o carte despre maturizare,despre acceptarea destinului, despre A TRĂI chiar dacă mâine e posibil ca totul să se termine.

Deşi subiectul e serios, am rămas cu o impresie plăcută după ce am citit SUB ACEEAŞI STEA de John Green.E drept că am şi vărsat ceva lacrimi dar cred că merită toate premiile şi toate locurile întâi în topurile literare.E scris într-o notă adolescentină ceea ce a atras acest public la lectură. Daca scoala noastra ar fi mai deschisa ar putea introduce carti ca acestea sa fie studiate in scoli.

Acord 5 stele din 5 şi recomand celor care vor să citească ceva care să-i facă să mediteze.
  

Te voi revedea de Marc Levy

Acest roman continua actiunea si stilul cartii Si daca e adevarat tot de Marc Levy. Pentru ca acesta a avut un final deschis, lumea isi dorea o continuare a povestii de dragoste dintre cele doua personaje asa ca autorul s-a pus pe treaba.

Ii intalnim din nou pe Arthur, arhitectul, tocmai intors dintr-un stagiu la Paris unde lucrase la un centru cultural franco-american,Fugise acolo si ca sa o uite pe ea. O intalnim si pe Lauren, aceeasi doctorita devotata meseriei ei si fara nicio amintire din perioada cand ea a fost in coma. Dar il cauta pe acel barbat pe care l-a gasit veghind la patul ei de spital cand revenea incet la viata.

Mai apar cateva personaje in plus pe langa cele care au dat farmec primei parti, dar toate dau un aer circular intregii povesti .Umorul si vorbele de duh se impletesc frumos si dau un aer light unui subiect serios .

Dar rolurile sunt inversate in acest roman.Arthur e cel cu accidentul iar Lauren e cea care incearca sa il ajute dar si sa inteleaga prin ce trecuse ea si prin ce trece acum.

Te voi revedea este un roman al zilelor noastre despre a alerga pentru implinire si a o obtine.

Acord 3 stele din 5 si recomand cartea mai ales celor care vor sa scape de o realitate in care lucrurile se obtin greu si in care fiecare e pentru el. Aici lucrurile sunt mult mai usoare.

SI DACA E ADEVARAT... de Marc Levy

Am citit aceasta carte dupa ce am vazut filmul Just Like Heaven din 2005 si nu aveam asteptari prea mari,caci filmul nu m-a impresionat in mod deosebit .Cartea difera de firul filmului dar am vazut in personaje actorii din film ceea ce e un mic dezavantaj in a vedea un film inainte de a citi cartea.

Acord 3 stele din 5 acestei carti care se citeste usor, dialogurile sunt dinamice, poate prea dinamice pe alocuri, presarate cu mult umor dar si delicatete din loc in loc.

Lauren, medic intern la San Francisco Memorial Hospital, casatorita cu meseria ei si chiriasa intr-un apartament de invidiat de pe Green Street, cu o priveliste de invidiat, are un accident de masina si cade in coma profunda.

Peste cateva luni,apare in scena Arthur, un tanar arhitect care tocmai se mutase in apartamentul de pe Green Street . Ca din senin, are parte de un musafir mai neobisnuit , spiritul sau fantoma lui Lauren, aflata inca in coma intr-o rezerva la San Francisco Memorial Hospital . De aici urmeaza o comedie romantica mai neobisnuita in care cele doua personaje se descopera, se integreaza unul in viata celuilalt si, inevitabil, se indragostesc.Are si un fir policier ca sa creasca putin suspansul.

Cu ce am ramas la finalul cartii? Secventa care m-a impresionat cel mai mult e din trecutul lui Arthur si prezinta relatia dintre micul Arthur si mama lui.Pentru mine e cea mai frumoasa si delicata scena a cartii.
Am descoperit ca acest roman este sursa "jocului secundelor" atat de popular acum pe net ."In fiecare dimineata ti se dau 86400 de dolari ,cu singura constrangere sa-i cheltuiesti in cursul zilei,soldul nefolosit fiind retras cand te duci la culcare , insa acest dar picat din cer sau acest joc se poate opri in orice moment,ai inteles?Si atunci intrebarea este :ce ai face tu daca ai primi un asemenea dar?"     

De asemenea, am regasit viziunea asupra timpului : ''Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă un an de viaţă, pune întrebarea unui student care a picat la examenul de sfărşit de an. O lună de viaţă: vorbeşte-i unei mame care a adus pe lume un copil prematur şi-l aşteaptă să iasă din incubator ca să-şi strângă puiul în braţe, teafăr şi nevătămat. O săptămână: întreabă-l pe un bărbat care lucrează într-o uzină sau o mină ca să-şi hrănească familia. O zi: întreabă-i pe doi îndrăgostiţi lulea care aşteaptă să se întâlnească. O oră: întreabă-l pe un claustrofob prins într-un ascensor în pană. O secundă: uită-te la expresia unui om care tocmai a scăpat dintr-un accident de maşină. Şi o miime de secundă: întreabă-l pe un atlet care a câştigat medalia de argint la Jocurile olimpice şi nu medalia de aur pentru care se antrenase toată viaţa. Viaţa este magică!''

Dar am ramas si cu o nelamurire pe care si Lauren o are undeva in carte : de ce Arthur e singurul care o poate vedea pe ea, spiritul unei persoane aflate in coma, si nimeni altcineva-nici chiar mama ei nu reuseste sa o simta macar?

Un roman despre pretuirea clipei prezente, despre iubirea care trece si dincolo de moarte, despre acceptare  

LECTII DE VIATA

Anul 2014 ... Orice as incerca sa gasesc sa spun ca a fost un an ok, 2014 va ramane anul in care l-am pierdut pe tata.Un an in care am invatat ca nu suntem niciodata pregatiti pentru o astfel de despartire, ca totul este trecator si fragil, ca trebuie sa apreciezi ceea ce ai, ca trebuie sa apreciezi acel moment in care esti fericit.
Ce as putea spune despre tata ? Ce sa scot din cutia cu amintiri si sa astern aici sa ramana o urma din firea lui ? Am sa enumar 10 lucruri pe care le-am invatat de la tata :

1.Sa nu te iei prea in serios.
Tata avea o auto-ironie atunci cand se descria :"sunt un om, asa la vreo 100 si ceva de kile ..."zicea el despre el.Tot tata se stramba sau scotea zgomote ciudate dar amuzante atunci cand o adunare devenea prea tacuta sau prea seioasa.

2.Sa muncesti si iar sa muncesti
Tata muncea la serviciu iar apoi isi aducea de lucru si acasa.Multe dintre amintirile mele il au pe tata la masa de lucru.Tata si inginerul era aceiasi persoana.

3.Sa nu renunti la lucrurile care iti plac.
Tata era ultimul care ar fi renuntat la un lucru vechi,iar daca acesta se strica mai bine desfacea totul in bucati pentru a fi reparat.

4.Sa te distrezi
Tatei ii placea sa fie inconjurat de prieteni  si isi facea prieteni usor.Distractia pentru el era sa dea o masa mare care pe langa mancare excelenta avea si multa veselie, buna dispozitie, glume

5.Sa te bucuri de fotbal.
Tata era pasionat de fotbal.Avea un fel inedit de a se bucura cand Romania sau alta echipa romaneasca castiga.La  fel si cand pierdea.Astfel m-am molipsit si eu de microbul fotbalului.

6.Sa te bucuri de lucrurile frumoase ,de calitate.
Tata avea o colectie impresionanta de discuri de vinil cu muzica de toate genurile.Se emotiona cand asculta muzica clasica dar si cand asculta muzica populara ca cea interpretata de Ileana Sararoiu, de exemplu.Mereu am avut tablouri in casa , multe realizate de bunicu -tatal lui- pe care le apreciam impreuna.

7.Sa apriciezi legatura de famile.
Familia era mereu pe primul loc.Fie ca era vorba de parintii lui, de  copiii lui, de nepotii lui stia ca familia e cea care il sustine pe el si astfel a oferit cea mai buna parte a lui familiei.

8.Sa fii bun cu toata lumea.
Atunci cand se certa cu cineva, si inghitea multe pana se certa el cu cineva, lasa la final un loc de "buna ziua"

9.Sa inveti jucandu-te
Aveam jocurile noastre copilaresti dar cu tata "ne jucam de-a scoala".Era un joc serios sau o scoala in joaca.Chiar si cand spunea povesti ne implica intr-un fel sau altul.

10.Sa fii un tata perfect.
Avea darul de a ridica oamenii , de a-i face sa se simta in siguranta pe umerii lui.

Asta era tatal meu. Intr-un fel il simt aproape dar imi e dor de prezenta lui fizica , de rasul lui molipsitor...Odihneste-te in pace!